3724 - Dreptunghi 2
Avem la dispoziție un dreptunghi de dimensiuni N x M
. Ne este util ca dreptunghiul nostru să se asemene cu o matrice, de aceea vom considera că are N
linii și M
coloane. Vom segmenta si numerota dreptunghiul nostru după un anumit cod C
. Prin segmentare se înțelege trasarea unei linii orizontale sau verticale la o anumită poziție k
, ce va despărți dreptunghiul nostru în alte două dreptunghiuri mai mici:
- de dimensiuni
k x M
(cel de sus) și(N - k) x M
(cel de jos) – în cazul unei linii (H)orizontale, operație codificată prinHk
- de dimensiuni
N x k
(cel din stânga) șiN x (M - k)
(cel din dreapta) – în cazul unei liniiV
erticale, operație codificată prinVk
Numerotarea dreptunghiului se realizează cu numerele naturale 1
, 2
, 3
, … în această ordine.
Codul C
pentru segmentarea și numerotarea unui dreptunghi se definește recursiv. Dacă C1
și C2
sunt coduri de segmentare și numerotare, atunci:
*
– în fiecare căsuță a dreptunghiului se va scrie valoarea curentă a numerotării. După aceea, această valoare este incrementată pentru a fi folosită de o ulterioară operație de tipul*
;HkC1C2
– se trasează linia orizontală la pozițiak
, se segmentează și numerotează dreptunghiul de sus conform coduluiC1
, apoi se continuă cu segmentarea și numerotarea dreptunghiului de jos conform coduluiC2
;VkC1C2
– se trasează linia verticală la pozițiak
, se segmentează și numerotează dreptunghiul din stânga conform coduluiC1
, apoi se continuă cu segmentarea și numerotarea dreptunghiului din dreapta conform coduluiC2
.
De exemplu, dreptunghiul de dimensiuni 8 x 6
(8
linii, 6
coloane) segmentat și numerotat conform codului C = H5H3V2**V3**V5V2***
, va arăta ca în Figura 1.
Un cod de segmentare și numerotare C
este valid pentru un dreptunghi de dimensiuni N x M
dacă și numai dacă pentru fiecare operație de tipul HkC1C2
și de tipul VkC1C2
din cadrul lui C
, poziția k
la care se trage linia orizontală, sau verticală respectiv, se află strict în interiorul dreptunghiului curent (adică pe ambele părți ale liniei trasate există cel puțin o linie si cel puțin o coloană rămase care vor fi ulterior numerotate conform definiției recursive a codului C
).
Un cod de segmentare și numerotare C
valid pentru un dreptunghi de dimensiuni N x M
generează mai multe subdiviziuni (dreptunghiuri mai mici) delimitate de liniile orizontale și verticale trasate în cadrul lui C
. De exemplu, pentru dreptunghiul din Figura 1 codul C
din exemplul de mai sus generează 7
subdiviziuni.
Codul C
nu este unic determinat. Pentru dreptunghiul segmentat și numerotat din Figura 1 există 4
coduri echivalente, pe care le scriem în ordine lexicografică în cele ce urmează:
1. H3V2**H2V3**V2*V3**
2. H3V2**H2V3**V5V2***
3. H5H3V2**V3**V2*V3**
4. H5H3V2**V3**V5V2***
Pentru stabilirea ordinii lexicografice a două codificări, fiecare informație compactă ce face parte din secvență se va considera entitate separată: adică simbolurile H
, V
, *
de tip caracter, respectiv numerele k
de tip întreg, indiferent de numărul de cifre din care sunt formate.
La nivel de caractere ordinea lexicografică este H < V < *
. Numerele se vor compara în funcție de valoarea lor, de exemplu 1 < 7 < 12
. Vom considera că un caracter este mai mic lexicografic decât un număr întreg.
De exemplu, următoarele două coduri echivalente sunt scrise în ordine lexicografică:
1. V7*V6**
2. V13V7***
și corespund dreptunghiului de mai jos:
Cerința[edit | edit source]
Se dă un cod de segmentare și numerotare și se cere să se afle:
1. numărul de subdiviziuni pe care acesta le generează;
2. dimensiunile unui dreptunghi de arie minimă pentru care acest cod este valid;
3. numărul de codificări distincte modulo 1.000.000.007
, echivalente cu codul citit (în acest număr va fi inclus și codul inițial);
4. primul cod în ordine lexicografică echivalent cu cel dat.
Date de intrare[edit | edit source]
De la intrarea standard se vor citi:
- de pe prima linie valoarea lui
P
; - de pe linia următoare un șir de caractere reprezentând codul de segmentare și numerotare
C
.
Date de ieșire[edit | edit source]
- Dacă valoarea citită pentru
P
este1
, atunci la ieșirea standard se va tipări numărul de subdiviziuni pe care codulC
le generează; - Dacă valoarea citită pentru
P
este2
, atunci la ieșirea standard se vor tipări două numereN
șiM
separate printr-un spațiu, dimensiunile unui dreptunghi de arie minimă pentru care codulC
citit este valid. În caz că există mai multe, se acceptă oricare; - Dacă valoarea citită pentru
P
este3
, atunci la ieșirea standard se va tipări numărul de codificări distincte modulo1.000.000.007
echivalente cu codul citit (în acest număr va fi inclus și codulC
citit). - Dacă valoarea citită pentru
P
este4
, atunci la ieșirea standard se va tipări primul cod în ordine lexicografică echivalent cu cel dat;
Restricții și precizări[edit | edit source]
0 < lungimea codului C (număr de caractere) < 350
- Pentru teste în valoare de 14 puncte avem
P = 1
. - Pentru teste în valoare de 21 de puncte avem
P = 2
. - Pentru teste în valoare de 29 de puncte avem
P = 3
. - Pentru teste în valoare de 36 de puncte avem
P = 4
.
Exemplul 1:[edit | edit source]
Intrare
1 H3V2**H2V3**V2*V3**
Ieșire
7
Explicație[edit | edit source]
În urma segmentării se obțin 7
dreptunghiuri.
Exemplul 2:[edit | edit source]
Intrare
2 H3V2**H2V3**V2*V3**
Ieșire
6 6
Explicație[edit | edit source]
Cel mai mic dreptunghi pentru care codul este valid are 6
linii și 6
coloane.
Rezolvare[edit | edit source]
<syntaxhighlight lang="python" line="1"> MOD = 1000000007
class RetType:
def __init__(self, type, offset, cnt, s1, s2): self.type = type self.offset = offset self.cnt = cnt self.s1 = s1 self.s2 = s2
sir = "" din = [0] * 355 pos = 0 cntDrept = 0 cntStr = 1 lenH = 0 lenV = 0
def parseInt():
global pos s = 0 while pos < len(sir) and '0' <= sir[pos] <= '9': s = s * 10 + int(sir[pos]) - int('0') pos += 1 return s
def solve(h, v):
global pos, cntDrept, cntStr, lenH, lenV, din currType = sir[pos] pos += 1 if currType == '*': cntDrept += 1 lenH = max(lenH, h + 1) lenV = max(lenV, v + 1) return RetType('*', 0, 0, "", "*") k = parseInt() ret = RetType(currType, k, 1, "", "")
aux1 = solve(h, v) if aux1.type == currType: ret.cnt += aux1.cnt ret.s1 += aux1.s1 ret.s1 += currType ret.s1 += str(k - aux1.offset) ret.s1 += aux1.s2 else: cntStr = (1 * cntStr * din[aux1.cnt]) % MOD ret.s1 += currType ret.s1 += str(k) ret.s1 += aux1.s1 + aux1.s2
newH = h newV = v if currType == 'H': newH += k else: newV += k aux2 = solve(newH, newV) if aux2.type == currType: ret.cnt += aux2.cnt ret.offset += aux2.offset ret.s1 += aux2.s1 ret.s2 += aux2.s2 else: cntStr = (1 * cntStr * din[aux2.cnt]) % MOD ret.s2 += aux2.s1 + aux2.s2
return ret
def restrictii(type, sir):
if not (1 <= type <= 4): print("Datele nu corespund restrictiilor impuse") return False if not (0 < len(sir) < 350): print("Datele nu corespund restrictiilor impuse") return False return True
def main():
global pos, sir, cntStr, din type = int(input()) sir = input().strip() if not restrictii(type, sir): return din[0] = din[1] = 1 for i in range(2, 351): din[i] = 0 for j in range(i): din[i] = (din[i] + 1 * din[j] * din[i - j - 1]) % MOD aux = solve(0, 0) cntStr = (1 * cntStr * din[aux.cnt]) % MOD if type == 1: print(cntDrept) elif type == 2: print(lenH, lenV) elif type == 3: print(cntStr) else: print(aux.s1 + aux.s2)
if __name__ == "__main__":
main()
</syntaxhighlight>