0491 - Suma2: Difference between revisions
mNo edit summary |
|||
Line 42: | Line 42: | ||
; Intrare | ; Intrare | ||
: 1234 | : 1234 | ||
: 1 2 3 | |||
; Ieșire | ; Ieșire | ||
: Datele nu corespund restricțiilor impuse. | : Datele nu corespund restricțiilor impuse. | ||
<br> | <br> | ||
== Rezolvare == | == Rezolvare == | ||
<syntaxhighlight lang="python" line> | <syntaxhighlight lang="python" line> |
Latest revision as of 07:48, 22 April 2023
Sursa: - Suma2
Cerinţa[edit | edit source]
Se citește un vector cu n elemente, numere naturale. Să se determine suma valorilor elementelor cuprinse între primul și ultimul element par al vectorului, inclusiv acestea.
Date de intrare[edit | edit source]
Programul citește de la tastatură numărul n, iar apoi n numere naturale, reprezentând elementele vectorului.
Date de ieșire[edit | edit source]
Dacă datele sunt introduse corect, pe ecran se va afișa: "Datele sunt introduse corect.", apoi pe un rând nou va afișa numărul S, reprezentând suma calculată. Dacă în vector nu există niciun element par, în loc de suma S se va afișa "Nu există niciun număr par.". În cazul în care datele nu respectă restricțiile, se va afișa pe ecran: "Datele nu corespund restricțiilor impuse.".
Restricţii şi precizări[edit | edit source]
- 1 ⩽ n ⩽ 1.000
- elementele vectorului vor fi mai mici decât 100.000
Exemple[edit | edit source]
Exemplul 1[edit | edit source]
- Intrare
- 5
- 7 6 1 2 8
- Ieșire
- Datele sunt introduse corect.
- 17
Explicație exemplul 1[edit | edit source]
- 17 = 6 + 1 + 2 + 8
Exemplul 2[edit | edit source]
- Intrare
- 6
- 1 2 5 7 9 11
- Ieșire
- Datele sunt introduse corect.
- 2
Explicație exemplul 2[edit | edit source]
- Deși există doar un element par în vector, el este și primul și ultimul, așadar rezultatul va fi 2.
Exemplul 3[edit | edit source]
- Intrare
- 3
- 3 5 7
- Ieșire
- Datele sunt introduse corect.
- Nu există niciun număr par.
Exemplul 4[edit | edit source]
- Intrare
- 1234
- 1 2 3
- Ieșire
- Datele nu corespund restricțiilor impuse.
Rezolvare[edit | edit source]
<syntaxhighlight lang="python" line>
- 0491 - Suma2
def suma_elem_dintre_primul_elem_par_si_ultimul(vector, n):
a, b = -1, -1 for i in range(n): if vector[i] % 2 == 0: if a == -1: a = i b = i if a != -1: S = sum(vector[a:b + 1]) print(S) else: print("Nu există niciun număr par.")
def citire_conform_restrictiilor(n, vector):
if n < 1 or n > 1000: print("Datele nu corespund restricțiilor impuse.") exit() for x in vector: if x >= 100000: print("Datele nu corespund restricțiilor impuse.") exit() if n != len(vector): print("Datele nu corespund restricțiilor impuse.") exit() print("Datele sunt introduse corect.")
if __name__ == '__main__':
n = int(input()) vector = list(map(int, input().split())) citire_conform_restrictiilor(n, vector) suma_elem_dintre_primul_elem_par_si_ultimul(vector, n)
</syntaxhighlight>
Explicație rezolvare[edit | edit source]
Programul de mai sus conține două funcții, funcția suma_elem_dintre_primul_elem_par_si_ultimul(vector, n) și funcția citire_conform_restrictiilor(n, vector), care se vor rula în interiorul main-ului (if __name__ == '__main__' , linia 31) după citirea numărului n (linia 32) și celor n numere pe care le vom pune în șirul „vector” (linia 33).
După ce am citit elementele, se va apela funcția citire_conform_restrictiilor(n, vector) care primește doi parametri: numărul n și cele n numere pe care le punem în vectorul „vector”. Funcția verifică dacă n este între 1 și 1000 (linia 18), dacă elementele vectorului sunt mai mici decât 100000 (liniile 21, 22) și dacă n este lungimea vectorului „vector” (linia 25). Dacă oricare dintre condiții este încălcată, se va afișa mesajul „Datele nu corespund restricțiilor impuse.” și se va ieși din program cu comanda exit(). Dacă toate condițiile sunt respectate, se va afișa mesajul „Datele sunt introduse corect.” (linia 28) și se va continua programul.
Dacă s-au introdus corect datele, se va apela funcția suma_elem_dintre_primul_elem_par_si_ultimul(vector, n) care primește ca parametrii vectorul „vector” și dimensiunea sa „n”. În această funcție se inițializează a și b, cu valoarea -1. Aceste variabile vor fi utilizate pentru a reține poziția primului și ultimului element par din vector. Apoi, parcurgem vectorul folosind un ciclu for (linia 5), iar pentru fiecare element verifică dacă este un număr par, folosind operatorul de modulo % care calculează restul împărțirii la 2. Dacă restul este 0, înseamnă că elementul este par. Dacă un element par este găsit, se verifică dacă a are valoarea -1, ceea ce indică faptul că este primul element par găsit. Dacă da, a va fi actualizat cu poziția acestui element. În mod similar, variabila b va fi actualizată la fiecare pas cu poziția ultimului element par găsit, astfel încât, la finalul parcurgerii vectorului, b va reține poziția ultimului element par din vector. După parcurgerea întregului vector, verificăm dacă s-au găsit cel puțin un element par în vector, verificând dacă a are o valoare diferită de -1. Dacă da, calculează suma elementelor din vector începând de la poziția a și până la poziția b + 1, folosind funcția predefinită sum() și o afișează pe ecran. Dacă nu există niciun element par în vector, afișează mesajul "Nu există niciun număr par."